Am început să vorbim despre Concentrare cât de cât, acum vă prezint altă poveste pe care probabil c-o știți deja:

Fac progres către scopurile mele, consecvent, săptămână bună după săptămână bună și la un moment dat… BUM! Derapez și ies din tipar.

Mănânc prea mult, amânare, evitarea responsabilităților, orice alt exemplu… sunt sigur că toți găsim un moment când ne-am pus singuri “bețe în roate”.

Autosabotajul este foarte frustrant. Deși probabil că există probleme psihologice adânc ascunse care ne-au adus aici, primul ajutor în calea autosabotajului este înțelegerea că o abilitate a înaltei performanțe este chiar consecvența.

Nu e nevoie să țintim să avem toate obiceiurile și practicile perfect potrivite. Execuția Consecventă este cheia. De fapt, când este vorba de produs rezultate, consecvența contează deseori mai mult decât ceea ce faci de fapt.

Să luăm un exemplu cu mersul la sala de forță. Mergi fără greșeală, 5 zile din fiecare săptămână, timp de o lună. Apoi faci o pauză de o lună. Și mănânci fără a mai respecta regimul. Să repetăm acest ciclu tot restul anului.

Acum să ne imaginăm că mergem doar de 2 ori pe săptămână la sală, dar facem asta în fiecare săptămână a întregului an.

A 2a opțiune implică 156 mai puține zile de antrenament per total. Dar facem pariu că a 2a opțiune va produce rezultate mult mai bune pentru corpul vostru.

Care e diferența între cele 2? Consecvența.

Putem să ne gândim la consecvență ca la “o promisiune pe care o respectăm față de noi înșine”.

Trebuie să transformăm ceea ce zicem că vom face în ceva absolut necesar de executat, nenegociabil. Cu trecerea timpului, consecvența ni se va îmbunătăți.

Acum, când vine vorba despre creșterea intensității consecvenței, țineți minte că perfecționismul trebuie evitat. Încercarea atingerii perfecțiunii într-o activitate, de prea multe ori, este o piedică puternică în calea performanței.

Îmi aduc aminte multe instanțe când aveam o evoluție foarte bună într-o activitate și am lăsat-o moale. S-a dus consecvența și acum aș vrea să uit ziua aia care mi-a stricat perioada cu tendință pozitivă. Eh așa, prea des, în loc să recalibrez și reconfigurez, mental sau fizic, mi s-a tăiat de toată ziua, de activitate.

Ții regim? Mănânci un croissant și în câteva minute declari “cheat day” și înfuleci alte chestii. Ne deraiem singuri de pe traseul planificat fie și pentru că nu mai putem atinge o noțiune arbitrară a perfecțiunii.

Un astfel de comportament este un echivalent (exagerat? nu.) al unei crăpături apărute pe ecranul unui iPhone numai că asta ne-ar impulsiona să folosim un ciocan pentru a zdrobi întreg telefonul pentru că… acesta nu mai este perfect.

Ce e de făcut? Putem să ne recadrăm gândirea: O idee este să ne definim succesul ca media zilelor standard.

Dacă ne gândim în acest fel, să ai o zi cu randament 60% e mult mai bine decât una când te-ai resemnat cu 0% pentru că renunți complet.

Așa că data viitoare, în loc să te autosabotezi pentru că n-ai făcut totul perfect, ține minte că întotdeauna decent este valoric peste rău.

Dă-ți silința să fii consecvent!